În 4 iulie Curtea de Apel Alba Iulia a decis respingerea cererii de anularea a actului prin care Comisia specială decidea în 2015 ca Arhiepiscopia Romano-Catolică nu intra în posesia clădirii Batthyaneum. Procesul nu a avut ca obiectiv retorocedarea clădirii Batthyaneum ci anularea unei decizii a Comisiei speciale de retrocedare prin care în anul 2015 a respins cererea de retrocedare formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, a bibliotecii.

Curtea a motivat hotărârea prin care a respins cererea Arhiepiscopiei Romano Catolică iar un detaliu important l-au avut colecțiile de obiecte, carte și documente,  evidențiate în inventarele depuse, ce au constituit patrimoniul Fundației Batyaneum, așa cum rezultă fără dubiu din traducerea testamentului contelui episcop Ignațiu Batthyany, redactat la 31 iunie 1798.

Magistrații au stipulat că din actele pe care le au  „ rezultă fără nici un dubiu că proprietarul tabular este Institutul Observatorului Astrologic Romano-Catolic Alba Iulia, iar susținerea reclamantei că acesta  nu putea să revendice bunul imobil și bunurile mobile care erau în proprietatea lui până la deposedare deoarece această entitate nu mai există, confirmă situația de fapt care a condus la întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român motivat de împrejurarea că  fundația Batyaneum nu mai există și nu mai este persoană juridică.”

„Deși reclamanta a invocat și prevederile OUG nr. 13/1998 , fundamentând susținerile sale pe dispozițiile acestui act, instanța  constată că  în temeiul actului normativ menționat i-a  fost emisă o altă decizie și anume Decizia nr.624/24.08.2015 (f.90 vol.I), care nu face obiectul prezentei acțiuni, prin urmare criticile reclamantei din perspectiva OUG nr.13/1998 nu-și găsesc aplicabilitate în cauza dedusă judecății motiv pentru care vor fi înlăturate ca nefondate.

Examinând fondul cauzei în raport de susținerile părților și  probele administrate  prin raportare la dispozițiile  OUG nr.94/2000, se reține că imobilul solicitat este compus dintr-un corp de clădire-casă de piatră cu etaj și curte, înscris în cartea funciară.

Din analiza cărții funciare nr. 559 (f.13 și 95) rezultă că acest imobil a fost înscris în  proprietatea Observatorului Astrologic(…) în cotă de 1/1 părți, de la localizare , în acest imobil  funcționând și Biblioteca Batyaneum .

Imobilul în care funcționează Observatorului Astrologic și Biblioteca Batyaneum, împreună cu  colecțiile de obiecte, carte și documente,  evidențiate în inventarele depuse, au constituit patrimoniul Fundației Batyaneum, așa cum rezultă fără dubiu din traducerea testamentului contelui episcop Ignațiu Batthyany, redactat la 31 iunie 1798, document tradus de prof.dr. Ioan Aurel Pop și prof.dr.Buzogany Desideriu(f.759-762, 791-803 vol.III).

Prin adresa nr. 5029/11.03.1960 emisă de către Sfatul Popular al Raionului Alba – Comitetul Executiv s-a solicitat Tribunalului Popular al Raionului Alba– Secția Carte Funciară, întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român, cu motivarea că „ Fundația Batyaneum nu mai există și nu mai este persoană juridică, așa cum prevede art. 26 din Ordonanța nr. 31/1954”.

Conform încheierii de carte funciară nr. 296/11.03.1960, înscrisă la poz. B21 în CF nr.559 a localității Alba Iulia , în baza adresei nr.5029/1960 a Sfatului Popular al Raionului Alba – Comitetul Executiv și în conformitate cu dispozițiile art. 26 și 53 din Decretul nr. 31/1954, imobilul de sub nr. de ordine A.I.3., cu nr. top. 1973/1, se transcrie în cartea funciară nr. 6193 nou înființată, în favoarea Statului Român.

Încheierea de carte funciară (f.15 vol.I), prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al statului român asupra imobilului cu nr. top. 1973/1, a fost contestată de către Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia, care printre alte motive de recurs(f.53-60) invocă o posesiune exercitată timp de 170 de ani, posesie care i-ar conferi un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, așadar la momentul preluării se recunoaște fără dubiu că proprietatea imobilului nu aparținea bisericii, așa cum se susține, fără suport probator, în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 6226/19 decembrie 1961 pronunțată de Tribunalul Regional Hunedoara-Deva(f.16-17 vol.I) a fost respins definitiv recursul declarat împotriva încheierii nr.296/1960.

Prin urmare, din analiza actelor depuse rezultă fără nici un dubiu că proprietarul tabular este Institutul Observatorului Astrologic Romano-Catolic Alba Iulia, iar susținerea reclamantei că acesta  nu putea să revendice bunul imobil și bunurile mobile care erau în proprietatea lui până la deposedare deoarece această entitate nu mai există, confirmă situația de fapt care a condus la întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român motivat de împrejurarea că  fundația Batyaneum nu mai există și nu mai este persoană juridică.

Conform a rt. 1 alin. (1) din OUG n r. 94/ 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, i mobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă în mod evident că la data preluării acestui imobil de către Statul roman, reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia nu-l deținea cu titlu de proprietar, așadar în mod corect cererea de retrocedare nr. 6458/28.02.2003, formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a fost respinsă.

Așa cum rezultă din prevederile art.4 alin. (3) și (4) ale aceluiași act normativ, pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive, iar în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Așadar, în raport cu dispozițiile art. 1 alin (1) din OUG nr. 94/2000  instanța reține  că reclamanta avea obligația de a proba existența dreptului său de proprietate asupra imobilului în discuție la data preluării acestuia de către Statul Român.

Din înscrierile cărții funciare nr.559 în extenso se constată că primul proprietar al imobilului este Observatorul astronomic înscris cu titlu de posesor la localizare, iar faptul că Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia Catolica este o autoritate bisericeasca superioară de care „ a aparținut” acesta, nu echivalează cu recunoașterea în favoarea acestei autorități a calității de proprietar asupra imobilului în discuție, contrar susținerilor reclamantei.

Instanța mai reține că în ce privește sistemul de publicitate al cărților funciare, acesta are la bază principiul  efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii (art. 17 – 18 din Decretul-lege nr. 115/1938), conform căruia drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite, modificate sau stinse numai prin înscrierea în cartea funciară și principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară, care rezultă din art. 32  Decretul-lege nr. 115/1938( în vigoare la data preluării). Așadar, sunt instituite  două prezumții relative, respectiv, dacă s-a înscris un drept real în cartea funciară în favoarea unei persoane se prezumă că acesta există în folosul ei și dacă un drept s-a radiat din cartea funciară se prezumă că acel drept nu există.

Reclamanta își fundamentează pretențiile pe faptul că p rin testamentul redactat la 31 iulie 1798, episcopul Batthyany  Biblioteca și Institutul Batthyaneum, Bisericii și Provinciei Transilvania iar conducerea bibliotecii și dreptul de dispoziție asupra bunurilor mobile și imobile le-a încredințat în totalitate Bisericii prin organele reprezentative ale acesteia.

Fără a nega importanța istorică si culturală a Testamentului Episcopului Batthyany, instanța constată că față de cele anterior reținute, din punct de vedere juridic acest act nu are nicio relevanță probatorie atâta timp cât atestă o situație faptică și juridică la data de 31 iulie 1798, or litigiul dedus judecății se raportează la întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român conform încheierii de carte funciară nr. 296 din data de 11.03.1960.

Susținerea reclamantei că î ntre anii 1798 și 1947 Episcopia Romano -Catolică  a fost singurul posesor și proprietar al Bibliotecii și al Institutului Astronomic iar prin actul administrativ din 1960 s-a procedat la o preluare abuzivă de către stat, nu poate fi primită fiind contrazisă tocmai de înregistrările din cartea funciară a imobilului în litigiu.

Sistemul de publicitate imobiliară  și înființarea cărților funciare la data de 28 mai 1878 a fost reglementat în a doua jumătate a secolului XIX de legislația austriacă și ungară până la apariția decretului lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la CF, și a fost aplicabil provinciilor din Ardeal.

Instanța a reținut, la analiza cărții funciare nr. 559, că imobilul a fost înscris în  proprietatea Observatorului Astrologic romano-catolic Alba Iulia, în cotă de 1/1 părți, de la localizare, adică de la 1878 momentul înființării sistemului de publicitate imobiliară, iar dacă acest imobil se afla atunci în proprietatea și posesia Episcopiei Romano Catolice, așa cum se susține, ar fi trebuit să fie declarat și înregistrat în CF cu o atare situație juridică.

În concluzie, Curtea constată că reclamanta nu a probat faptul că imobilul a cărui retrocedare  o solicită ar fi existat în patrimoniul său la data când s-a dispus trecerea lui în proprietatea Statului Român , astfel că argumentele sale legate de nevalabilitatea preluării imobilului  nu sunt relevante în contextul în care nu a dovedit existența titlului său, prin urmare contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 3509 din data de 16.09.2015 emisă de Guvernului României – Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare, bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, va fi respinsă ca neîntemeiată .„ au motivat magistrații Curții de Apel Alba Iulia.